Amintiri din maternitatea de stat

Vreau sa va impartasesc din experienta cu nasterea lui Confuciusel la o maternitate de stat. Credeti ca rezistati?

De multe luni presele de toate felurile debordeaza de istorii de groaza despre sistemul medical, spitale si mai ales maternitati. Am anujns inevitabil la concluzia ca Infernul lui Dante e doar terenul de antrenament pentru ce te asteapta in ghearele sistemului sanitar de stat.

Asa ca de spaima ne-am agitat si noi sa mergem la un spital privat. Am vazut si ne-a placut. Arata ca in filme. Dupa aia am inceput sa aflam ca iegzista unele mici probleme, ca de fapt numele sonore nu sunt chiar medicii lor, ca vin pe acolo doar din cand in cand, ca daca e bine totul e bine, dar daca sunt probleme nu prea are cine sa le rezolve si sa le urmareasca de la o zi la alta, si tot asa.

Atunci ne-am luat inima in dinti si am zis ca ramanem la solutia de baza cu maternitatea de stat. Ne-am pregatit pentru ce e mai rau.

Doar ca n-a fost! Ba chiar din contra!  Da, cladirea te trimite direct in depresie. Da, e o fojgaiala ilogica de mame, neamuri si personal medical. Dar dincolo de asta, daca esti putin atent, observi ca incearca sa faca tot ce le sta in ptinta sa fie un pic mai bine. Observi ca au bagat putini bani in cladire si termopane (desi au si dintr-astea pe alocuri), dar echipamentul medical e de top si in sala de operatie (asa am auzit), si la reanimare, si la neonatologie (la bebelusi adica). Marturisesc ca nu ne-a cerut nimeni spaga nici pe fatsa, dar nici cu aluzii. Si nu suntem persoane publice ori cu vreun fel de “relatii”. Toti si-au facut treaba profesionist si, mai ales, uman (ceea ce e rar in tara asta). Cand zic toti e de la vladica la opinca: medici, asistente, personal auxiliar. Jos palaria!

Nu vreau sa dau nici numele maternitatii si nici al medicilor, pentru ca nu vreau sa para ca fac reclama si cred ca nici ei nu doresc publicitate -desi unii au parte de asa ceva (si pozitiva si negativa). 

Nu zic ca povestile din presa nu sunt adevarate (desi stiu cel putin una care nu e altceva decat o poveste sordida facuta lacrimogen). Cu siguranta ca nu e in toate maternitatile cum am vazut noi. E sigur insa ca realitatea e mai nuantata si ca pe oriunde exista locuri bune si locuri rele, oameni buni si oameni rai. Iar intre extreme exista doar oameni pur si simplu. Unii cu O mare.

Iata ca se dovedeste inca o data ca la bun-simt se raspunde cu bun-simt. Mai exista speranta pentru tara asta.

Eu vreau doar sa le multumesc aici. Tot cuviincios si in anonimat, asa cum isi fac si ei treaba in fiecare zi.