PNL - tehnici de supravietuire
Scris de Confucius pe 7 februarie 2008
Comportamentul PNL-ului de la ruptura cu Basescu incoace poate fi un subiect de studiu despre valoarea lipsei de valori si despre rezistenta fulgului purtat de vant. Adica a mirarii ca merge si-asa.
Lipsa cronica de strategie si viziune politica a guvernului si a PNL-ului a devenit un atu nesperat. PNL-ul ca organizatie e inexistent, ca doctrina tot pe acolo, iar ca reprezentativitate e micut. Cu toate astea - spre surpriza multora - mai are putin si incheie un mandat complet de guvernare si - probabil - va reintra in Parlament cu un procent similar cu cele trecute ale partidului. Asta in conditiile in care presedintia si administratiile locale sunt dominate de o opozitie (PD-L) iar parlamentul e, cel putin teoretic, dominat de opozitia parlamentara (PSD, PRM, PD-L, PC).
Daca m-ar intreba cineva cu ce se mananca PNL-ul n-as avea un raspuns: nu stiu de vreo conceptie articulata a sa, de vreun proiect politic sau pe cine reprezinta partidul. Nici macar n-as putea pune mana in foc ca ar fi de dreapta. Ori de stanga. E o chestie amorfa, care contine diversi veleitari si care si-a luat numele unui fost partid antebelic. Stiu ca Basescu umbla sa le ia gatul. Dar nu imi e clar de ce.
Si totusi iata ca e principalul partid de guvernamant de aproape 4 ani. Aparent il asteapta soarta PNTCD-ului din 2000. Dar nu cred ca se va repeta aici istoria.
Paradoxal sansa lor pare sa fie faptul ca toti il vad ca pardant sigur si atunci nu se mai obosesc sa il ingroape. Chiar si Basescu, partial datorita stilului sau personalizant, nu prea ataca PNL-ul, ci se margineste sa se incaiere cu diverse persoane de acolo, fara a sublinia ca ei inseamna partidul.
In ultimul timp cei din PNL au reusit sa pozeze in victime ale lui Basescu si ale PD-L-ului. In Romania exista insa o simpatie acordata victimei. Basescu insusi s-a folosit de ea. Acum PNL-ul, supralicitandu-se imaginea de forta a Cotroceniului, e preceput de multi ca o victima si ajunge sa fie simpatizat de multi din cei care il antipatizeaza pe Basescu, dupa principiul ca dusmanii dusmanilor mei sunt prietenii mei.
PSD-ul e prea ocupat cu sine si timorat de principalul sau concurent la voturile din alegeri, adica PDL propulsat de Basescu, pentru a avea libertate de miscare: deocamdata pentru PSD chiar si alegerile la termen vin prea devreme. Asa ca mimeaza opozitia fata de guvern si joaca la 2 capete cu PDL-ul, in speranta ca oricum ar cadea zarul vor ajunge in Guvern dupa alegeri.
Daca PNL-ul are noroc si economia va evita sa se molipseasca prea tare de la criza mondiala a petrolului, alimentelor si finantelor, astfel incat bunastarea oamenilor -atata cata e - sa nu fie afectata semnificativ pana la alegeri, atunci chiar are o sansa interesanta sa devina arbitru post electoral al scenei politice. Nici nu cred ca spera la mai mult.
Asa se face ca o guverrnare confuza, cu o competenta indoielnica, va putea sa scape netaxata de electorat.
7 februarie 2008 at 11:41 am
PNL-il in sine e o idee buna. Adesea perrsoanele asociate cu ideea sunt ideea prosta.
7 februarie 2008 at 4:12 pm
Pai n-or scoate ei tocmai 15% cat isi propun, insa si un 12% e rezultat bun, ca le permite supravietuirea.