Cum am ajuns dator lui Costanda
Scris de Confucius pe 17 decembrie 2007
Un jmeker caută şi găseşte moştenitori pentru pământul de sub Satul (sic!) Francez de lângă Herăstrău. Banu jos şi moşteneşte moştenirea. Primarul Băsescu (mater lacrimosa), preocupat de necazurile omului, îi dă un parc la schimb -Bordei, că omul dorea să mai facă nişte bordeie cu termopane şi fiţe.
Adriean ot Videle, demnul urmaş de meşter cârmaci, vrea să îl ajute şi el. Doar că poznă: ca să îi poată da autorizaţiile, trebe ca şi consiliul lui să voteze. Ca un făcut, deşi are majoritate, tocmai chestia asta nu iese. Bine că merg celelalte ctitorii, de la terenul Marmosimului, la Cathedral Plaza.
Atunci sare doamna justiţie reformată a la Macovei şi zice că autorităţile locale au de contribuit cu vreo 18 milioane de euro la bunăstarea oropsitului, pentru că s-a consumat nervos de atâtea formalităţi.
Şi primăria face contul. Îl va alimenta din banii mei. Că doar nu vor plăti ei din buzunar.
Până atunci, ca tot cetăţeanul din oraş, de la prunc la moşneag, rămân dator lui Costanda. Vreo 10 euro, 20 cu majorări.
