Etichete şi convingeri

În teorie, pe eşichierul politic românesc există toate orientările ideologice. De la stânga la dreapta şi înapoi.

În practică e oare aşa? Slalomurile ideologice ale unor partide întregi, ca PD (devenit peste noapte şi fără urme de îndoială din social-democrat popular) sau ale PLD (devenit şi el popular, dar din liberal pur-sânge) dovedesc că de fapt orientările ideologice sunt simple etichete. La fel cum întreprinderile socialiste au devenit peste noapte SA.

În 90 partidele s-au format şi ele peste noapte. Un grup de oameni care se cunoşteau sau aveau afinităţi personale comune a devenit partid. Şi pentru că partidul în accepţiunea populară ar trebui să poarte un nume cu miros de politică, şi-au pus şi ei in denumire ceva de genul ăsta. În realitate opţiuni ideologice au avut şi au doar cei care cu ştate vechi în politică. Aici se pot include şi Coposu şi Iliescu şi Raţiu şi cei asemenea lor.

PSD-ul sub toate denumirile lui a avut şansa să aibă pe cine să reprezinte, aşa cum am scris într-un post anterior. PNL şi PNŢ cu toată aura lor istorică, au avut din start o mică problemă: pe cine să reprezinte, adică cine să îi voteze.

PNŢ istoric a fost partidul moşierilor şi ţăranilor din clasa de mijloc la care se adaugă românii din Ardeal. Moşieri nu erau, ţărani fermieri la fel. Maniu nu mai era aşa că nici Ardealul nu a fost extraordinar de interesat .

PNL era exponentul burgheziei industriale şi financiare (mari sau mici). Nici dintr-ăştia nu erau prea mulţi.

Astfel că ambele partide istorice au pedalat pe tema anticomunismului şi s-au prezentat ca alternativă la statul socialist din care ieşisem. Doar că au rămas acolo şi acum când baza lor electorală istorică s-a refăcut. Astfel că şi la dreapta partidele au rămas înţepenite într-o realitate virtuală, la fel cum am arătat că s-a intâmplat la stânga, cu discursul prăfuit al PSD.

PD şi partidele asemănătoare lui nu au avut nici măcar o astfel de referinţă. Aşa că au rămas fără mască ideologică şi se arată oricărui observator cât de cât atent cu faţa adevărată: simple grupuri de inşi care au descoperit că administrarea treburilor publice aduce bani şi onoruri. Si vor şi ei o bucăţică. Mare, dacă se poate.

Din nefericire asta e faţa reală a tuturor partidelor politice din România, clasice sau moderne, vechi sau noi, declarate de stânga ori de dreapta. Diferenţa e că unii au măşti ideologice, iar alţii nu.

Şi se miră că sunt cu toţii din ce în ce mai irelevanţi.