Atenţie la neatenţie!

Băsescu a fost naşul şi codoşul unirii PD şi PLD şi toata lumea dă cu presupusul că ce vrea să zică asta. Hai să mă bag şi io…

Am auzit o grămadă de comentarii. Că e partidul prezidenţial a la Putin, că nu are o doctrină clară şi nu vine lumea, că ce a făcut Jucătorul e neconstituţional, că ce au făcut Robocop şi Ăla Micu e nestatutar, c-o fi, c-o păţi. Toate astea se bazează pe canoanele politice cunoscute. Jucătorul însă funcţionează „out-of-the-box”, adică neconvenţional. Este felul în care ştie să îşi asigure iniţiativa strategică, prin care îi surprinde pe ceilalţi care apoi se chinuie să reacţioneze. Aşa că analiza mea va fi şi ea neconvenţională. Dacă am dreptate vom vedea în viitor.

Iată:

Lecţia de la alegerile europarlamentare, de la referendum şi de la aprinderea luminilor de Crăciun e aşa:

• Brandul Băsescu e mai tare decât brandul PD sau PLD
• Majoritatea oamenilor nu mai dau 2 bani pe politică pentru că nu îi reprezintă
• Oamenii vor să fie mobilizaţi de ceva, dar care să rezoneze cu ei (de aici si buluceala extremă de la aprinderea luminilor de Crăciun, în contrast cu indiferenţa de la alegeri)
• Mulţumită bordurilor şi asfaltului lui Videanu, PD-ul are bani, dar nu mai are electorat în Bucureşti, fieful de bază al PD.
• PD-ul se duce în jos şi Jucătorul deschide drumul. Dacă nu va avea susţinere politică, după alegerile din 2008, până la expirarea mandatului, „prietenii” îi vor plăti toate poliţele. Şi nu vor lua prizonieri…Bye-bye al doilea mandat, adio politică şi protecţie!

Ce putem face? O nouă cale politică. E OK anti -sistem, am văzut că merge, dar oamenii vor şi ceva în loc. Target-ul va fi – paradoxal – nu segmentul de activişti şi pasionaţi, ci indiferenţii. E logic: e mai uşor să aduci convingere unui nehotărât, decât să schimbi opinia cuiva care ştie ce vrea.

Astfel prioritatea momentului este să se facă o construcţie politică vandabilă ca o nouă cale, credibilă la alegerile din 2008. Şi e cazul ca asta să se întâmple cât mai repede, că mai e puţin până la vară. E o problemă că nu ştim să construim, dar putem lua lucrurile făcute de-a gata. Aşa că reţeta e că se iau 2 partide existente, fără gust şi fără culoare, unul (să zicem PD) organizat în teritoriu – pentru că aici sunt banii dumeavoastră -(mulţumim Blaga), dar ne-eligibil (mulţumim Videanu sau Udrea, sau….), îi adăugăm un partid care poate aduce un plus de credibilitate prin câteva nume, să zicem PLD-ul, se amestecă un Boc, îi punem o etichetă colorată şi o vindem ca un produs nou, nemaivăzut. Probabil că o să îi zică nu PDL (că sună aiurea pentru prea multe urechi) ci PP (adică Partidul Popular).

Forget PD. Forget PLD. Long live PP in PPE! PP va fi partidul Poporului – nu-i aşa? Va fi sistemul anti-sistem.

Unii vor crede că e prea scurt timpul până în vară pentru rebranding politic. Pe de altă parte însă, nici nu e timp să faci prea multe greşeli publice. E pariul Jucătorului că poate da notorietatea necesară până la alegeri. Dacă ne uităm la capacitatea celorlalţi de a se devora între ei, e posibil să îl cîştige.

Aşa a ajuns chiorul rege în ţara orbilor…