Sarbatori fericite!

Va urez tuturor sarbatori fericite si un an 2008 cat mai bun!

PS Am intrat acum pe blog de pe alt calculator si am descoperit ca de aici, chiar pe encoding Unicode, nu se vad diacriticele. Daca ati patit acelasi lucru,va rog lasati-mi in mesaj. Voi incerca sa corectez asta. Trebuie sa descopar si cum

Tăt pi loc, pi loc, pi loc

În febra pregătirilor de Crăciun şi sub presiunea evenimentelor epocale gen accidentul lui Orban, au trecut pe neobservate ştirile de la Chişinău. E vorba de luările de poziţie şi de acţiunile duşmănoase în crescendo ale autorităţilor moldovene la adresa României. E greu să califici altfel decât duşmănoasă seria de evenimente care cuprinde tam-tam-ul de la consulat, refuzul deschiderii celorlalte consulate, interzicerea intrării în R. Moldova pentru delegaţii oficiale din România, expulzarea a doi membri ai misiunii diplomatice, declaraţiile şi ameninţările lui Voronin, ş.a.m.d..

Reacţiile oficiale româneşti au fost timide/timorate, un fel de batistă pe ţambal, la fel cum au fost în toţi aceşti ani. Să ne amintim că pe vremea când România aspira să fie primită în NATO şi Uniunea Europeană se sugera că ar fi bine să nu existe nici un fel de dispute sau inamiciţii cu vecinii, pentru că asta nu se cade la aspiranţii ca noi. Atunci fraţii de peste Prut nu au avut prea multe scrupule în a specula această poziţie făcând un blând şantaj în urma căruia Moldova a primit asistenţă economică suficient de consistentă din partea României ca - de exemplu - să evite intrarea în colaps ca urmare a sistării furnizării de energie electrică din Rusia şi Ucraina.

Afectiv ne simţim aproape de locuitorii din Basarabia, rezonăm cu nevoile şi problemele lor, dacă putem suntem bucuroşi să îi ajutăm cu ce avem. Însă dacă e să judecăm raţional, ajungem la concluzia că România nu are nevoie de Republica Moldova. Tot ce ne interesează este linişte la frontiera comună.

Republica Moldova e o ţară săracă, fără resurse, fără industrie semnificativă şi cu o agricultură din care se remarcă viticultura şi cultivarea tutunului. Are mari probleme sociale şi economice, implantările masive de ruşi au creat o coloană a cincea rusă puternică, criminalitate organizată asemănătoare cu aceea a tuturor statelor ex-sovietice. Teritorial e o construcţie meşteşugită la Moscova lui Stalin deoarece cuprinde o doar parte din Basarabia istorică plus o bucată de dincolo de Nistru. O serie de conflicte inter-etnice mocnesc, Transnistria e o problemă fără răspuns. Atunci cine de cine are nevoie? Cred că ei au nevoie de noi.

Mi se pare aberant că noi ne oferim voluntar să susţinem cauza Republicii Moldova în Europa, că ne zbatem să găsim modalităţi de eliminare a vizelor pentru cetăţenii moldoveni şi multe astfel de acţiuni, în condiţiile în care ei nu ne cer asta. Dacă doresc sprijinul României, trebuie ca ei să ne solicite ajutorul. Iar noi îl vom acorda în condiţiile care ne convin. De data asta Moldova trebuie să se comporte civilizat, să îşi înţeleagă corect locul şi rolul ca ţară. Vrea spre Europa, foarte bine. Trebuie să îndeplinească o serie de criterii şi să răspundă unei serii de cerinţe. La fel ca toată lumea. La fel ca România. Vrea spre Rusia, la fel de bine. E viaţa lor, pot face ce vor cu ea.

România ar trebui să nu mai permită să fie tratată ca o cârpă de şters pe jos la îndemâna jocurilor politicianiste de la Chişinău. Pentru că acesta e motivul real acţiunilor lor la adresa României. Avem interese şi obiective majore, pe care trebuie să le urmărim, iar eforturile de politică externă ar trebui concentrate în aceste direcţii. Iar aceste direcţii nu trec pe la Chişinău.

De la o vreme avem alt statut internaţional. E momentul să ne ridicăm şi statura cu decenţă şi demnitate. Apoi să mergem mai departe înainte. Ar fi ciudat să rămânem pe loc.

Elo-2

Mai că îmi pare rău că m-am luat de șmechereala lui Orban. De câteva zile toți ptipalacii au făcut un Elodoi (Elodia-2) din accidentul lui Orban. Mitocănia și prostia se etalează în toată splendoarea.

Dacă se ocupau de necinstea atitudinii lui, era în regulă. Dar, pentru că ceea ce îi preocupă e accidentul în sine și familia fetei și euroii, iar asta o fac cu maniere și voluptate dezgustătoare, mă văd nevoit să pun toată cireada în carul cu boi.

Sunt onorat

M-am simțit onorat să văd că am intrat pe blogroll-ul lui Ion Iliescu . Mă bucur că a găsit Echilibru în Perspectivele mele.

Banul şi istoria

M-am uitat aseară la emisiunea lui Gâdea şi Cristoiu. Din fericire nu era nenea acela pasionat-isteroid care ne dă failuri audio şi ne explică strigat în ce lanţ de catastrofe ne aflăm.

De astă dată invitaţii au fost Ştefan Andrei şi Paul Niculescu-Mizil. Mi s-a părut extraordinar să îi pot compara - la nivel individual - cu politicienii de astăzi. Nu contează poziţia lor ideologică. Mie mi-au inspirat respect.

Dacă ar fi să mă apuc de politică, aş fi nevoit să mă cert mahalageşte cu Băsescu sau Vadim. Cu Tăriceanu ne-am conversa despre acţiuni concrete şi m-aş lovi de un perete acoperit cu vată când i-aş afecta interesele personale directe. Cu Geoană disputa ar fi despre care e mai modern, mai american şi mai european, pe care l-au băgat în seamă mai mult oamenii puternici din ţară şi din lume.

Dacă ar reveni în politică însă cei doi invitaţi, ne-am bate pe principii, pe ideologie, pe mijloace şi modalităţi de acţiune, pe sensul istoriei şi direcţia de urmat. Iar asta e o diferenţă fundamentală. Nu e vorba că ei ar fi vreun fel de uşi de biserică, sau că nu ar avea propriile vini şi slăbiciuni. E însă vorba de faptul că astfel de oameni aparţin unei clase politice autentice, iar cei de mai sus şi mult prea mulţi asemenea lor aparţin doar tagmei celor care fac business din politică.

Într-o lume normală, un om politic ar trebui să aibă demnitate, convingeri, principii şi un simţ al misiunii istorice. Dacă vrea să ocupe funcţii publice trebuie să mai aibă viziune, cunoştinţe şi abilităţi de conducere şi administrare demonstrate în domeniul pentru care candidează sau vrea să fie numit.

Deocamdată în România un membru al clasei politice are nevoie doar de condimente: trebuie să fie doar cameleonic, intrigant, să aibă simţul de a prevedea de unde va bate vîntul şi -desigur- un acut simţ al banului. Dacă vrea să ocupe funcţii publice e suficient să aibă în plus abilităţi de comunicare cu plebea şi un consilier bun de imagine.

Nu îmi fac iluzii că vreunul din partidele de acum să poată fi însănătoşit într-un viitor previzibil. Şi am obosit să tot votez răul cel mai mic.